„Sub soarele de primăvară
Zăpada-ncepe să se crape
și-n brazde freamătă ușoară
Minunea firelor de ape.

Apoi nici asta nu mai este
Iar gliile încep să fiarbă
și crește-n sus ca în poveste
Minunea firelor de iarbă.

E-o revărsare de ogoare
Fără răzoare, fără hat,
Prin care duduie-n vibrare
Tractoare-n cântec cadențat.

E-atât de cald și-atât de bine
în proaspăt însorita zi!
Visezi patulele mai pline
Din toamna care va veni.”

(poezia ”Primăvara” de Nicolae Labiș)