Încă de când suntem mici, suntem învățați să respectăm persoanele înaintate în vârstă, pe motiv că au o vastă experiență de viață, sunt cu mult peste nivelul unui adult la capitolul maturitate și înțelepciune și așa mai departe. Însă v-ați întrebat vreodată dacă vârsta contează în astfel de situații ? Bineînțeles ! Ceea ce am subliniat în rândurile de mai sus este adevărat, însă nu scăpați din vedere faptul că respectul se câștigă prin purtare civilizată, comunicare, bune-maniere și devotament în ceea ce privește relațiile interumane și condescendență. Vârsta, fără supărare, nu indică nivelul de cunoștințe, coeficientul de inteligență, nivelul de experiență sau de maturitate. O persoană trebuie să își lărgească perspectiva asupra vieții prin orice cale posibilă și să învețe să comunice, iar astfel va câștiga implicit experiență. Nu vă așteptați că orice moș de pe maidan este, incontestabil, un Aristotel. Stați un pic și ascultați.

Într-o zi, pe când călătoream cu tramvaiul, o doamnă se așază față în față cu mine și îmi vorbește cu asprime : “Dă-ți picioarele când se urcă cineva”. Dar cine ești tu, bătrânico ? Regina Elisabeta ? Puteai pur și simplu să te adresezi în felul următor : “Îți muți, te rog frumos, picioarele mai încolo ? Nu încap.” Foarte simplu. Suntem bătrâni, și nu care cumva să respectăm pe cei din jur, că ne umilim. Dar când altcineva vă contrazice și constatați că este mai înțelept și are dreptate, îl considerați obraznic sau golan, pe motiv că nu s-a uitat la vârsta dumneavoastră. Da, am hotărât să nu mă cobor la nivelul vostru și să vă răspund cu aceeași monedă. Nu lupt cu foc împotriva focului. La urma urmei, trăim în secolul XXI și nu e cazul să transformăm situația într-o telenovelă ieftină sau într-o harababură de proporții. Nu fac decât să vă atrag atenția că mă deranjează purtarea dumneavoastră și că trebuie să ne respectăm reciproc, indiferent de vârstă sau statut social.

În fond și la urma urmei, cu toții suntem egali în fața lui Dumnezeu, nu ?