Cunoscând gravele erori, compromisuri și complicități săvârșite de-a lungul scurtei istorii postdecembriste, deopotrivă, atât de clasa politică și ai săi conducători pe de-o parte, cât și de cetățenii-alegători pe de altă parte, haideți să ne întrebăm (căci din întrebări se nasc soluții): de acum și de aici înainte, cât o să mai facă greșeli conducătorul (întruchipat de clasa politică în toate formele ei de manifestare, organizare, conducere, acțiune și, nu în ultimul rând, sub toate formele ei de răspundere și responsabilități) și cât o să mai facă greșeli alegătorul aflat în fața urnei de vot.

Își găsește justificare o astfel de întrebare pentru că de răspunsul ei sincer depinde soarta acestei țări, a poporului ei, căci ne-am cam săturat să ni se tot repete la toate alegerile că suntem la o cotitură care va depinde de căți cetățeni vor merge la vot și de felul cum vor alege aceștia să pună ștampila, pe unii sau pe alții, în funcție de stimulii pe care i-au recepționat din partea candidaților, situații care de fapt nu le fac cinste niciunuia, fie alegător, candidat, fie societate ori clasă politică. Cotitura trebuie să însemne cu totul altceva, dar în primul rând răspundere, responsabilitate, respect, toate pe bază de reciprocitate clar însușite.

Dar până să ajungem aici, am văzut în ce ape tulburi se scaldă cetățenii-alegători, unii dintre aceștia, și în ce fel îi putem scoate de acolo. Să ne îndreptăm acum privirea spre candidați, viitorii posibili aleși și să constatăm că discordia, ura, injuriile, calomnia din campaniile preelectorale și electorale se duc, se transferă și când aceștia devin aleși ai neamului, și anume în Parlament, unde puși fiind față în față, puțin le mai trebuie să se și scuipe, la propriu, unul pe celălalt, putere și opoziție.

Te întrebi, oare de unde și-au însușit aceste ”maniere”, aceste apucături. Nu cred că din familie, de acasă, de la vechiul loc de muncă (dacă l-au avut cândva). Poate în dubioase anturaje, în discutabile afaceri, în societate, căci s-ar ofensa, întrebându-i acestea. Și totuși o fac în Parlament, fără nicio tresărire, la unii părând chiar o vocație.

Îți atribui demnitatea legiuitorului, dar unde se regăsește aceasta când, vădit pătruns de importanța momentului, de la tribuna Parlamentului, aproape transpirat, și nu de vreo emoție, ci de profunzimea gândirii tale, privești, te uiți direct în ochii ”adversarului”, contând pe a ta privire tăioasă și rece care să-i inspire aceluia teamă, dai drumul la șuvoaie de abjecții fără să clipești, ba mai mult, le mai și repeți, ca aceluia să-i intre bine în cap că altădată să nu se mai repete.

Nu-ți lipsește ambianța, mediul, însoțit fiind din sală de frenetice aplauze, de ridicări în picioare, de scos sunete nearticulate, ca într-un final, copleșit de satisfacție, apuci să mai adaugi pe nerăsuflate, să subliniezi dacă mai era cazul, crezi tu, spre a se lua aminte, cât de ”prost, mincinos, corupt, criminal, trădător, incorigibil” este ”adversarul” tău de dincolo de bară.

Ești vizibil marcat de starea lui de perplexitate și, în aceleași aplauze, cobori tacticos cele câteva scări și, triumfal îți ocupi locșorul călduț în care vei hiberna patru ani de zile. Dar se vede ce-i mână pe aceștia în ”luptă”, care vremelnic aflați în opoziție sau la putere, își dispută feroce teritoriile, dar nu corect și cinstit cum s-ar impune, ci într-un mod incalificabil, rușinos de-a dreptul.

Revenind, luând lucrurile în serios, putem și trebuie să acceptăm că în mod firesc, între putere și opoziție sunt dezacorduri, nu conflicte și încăierări, și că acestea în fapt îi delimitează pe unii de ceilalți, le definesc și promovează propria politică.

Dar de aici și până la a te smiorcăi în Parlament, deplângând soarta, suferința, supărarea și nevoile neamului, a-ți îmbrăca în fraze pompoase ipocrizia ori lașitatea sau trădarea, minciuna, păcăleala, înșelătoria, incompetența, neprofesionalismul, nepriceperea, neștiința de carte, slăbiciunea, caracterul, ei bine, până aici este cale lungă.

Nu se sfiesc aceștia a se zbengui prin Parlament, a sălta trufași invocând puterea pe care și-o însușesc și aplică discreționar, acolo de unde le vin foloasele lor personale.

Facem precizarea că prin rocadă, la ambii, putere și opoziție, întâlnim aceleași manifestări, putând concluziona că de fapt, nu se dezic unii de alții.

Și atunci, așa stând lucrurile, ce vă oprește, domnilor, deși unii la putere iar alții în opoziție, ce vă lipsește să vă dați mâna, în semn nu neapărat de pace ori iubire, ci în semn de proverbială înțelepciune, realizând, conștientizând că și unii și alții reprezentați cetățeanul, că fiecare, din poziția lui poate aduce, măcar pentru simpatizanții și alegătorii lui, plusul de liniște, bunăstare, tihnă sufletească și armonie.

Lăsați, debarasați-vă, toți deopotrivă, de injuriile, gălăgia, zgomotele, zdrăngăneala, bătutul din palme ostentativ, sforăitul, ”calificativele” de tot felul, penibilitățile, căci până la urmă sfârșiți prin a fi definiți de acestea, prin acestea. Acestea îi vor rămâne în primul rând în memorie cetățeanului și nu ceea ce poate ați fi vrut să-i transmiteți, să-i comunicați. Acestea vor deveni subiecte de can-can, sau și mai mult, primele pagini de deschidere a știrilor cotidiene.

Respectați-vă, admiteți, cei de la putere, că și opoziția reprezintă interesele unei părți mai mari sau mai mici, a unei părți dintre cetățenii României care și-au făcut datoria de a vota, că și opoziția poate completa prin propuneri, soluții fundamentate, poate completa programul vostru de guvernare.   

Admiteți, cei de la putere, că nu sunteți deținătorii tuturor adevărurilor, întindeți mâna celor din opoziție, nu mai considerați că tot ce vine de la ei nu poate fi folositor, este toxic.

Toată această conlucrare însă, trebuie să se bazeze pe bunăcredință, competență, profesionalism, altfel totul va fi zadarnic. De aici trebuie pornit, de la colaborare, echilibru și înțelegere.

Aici și acum trebuie să dispară dintre voi discordia, ura, vrajba, oferind cetățeanului puterea exemplului vostru.

Astfel, discordia, vrajba, ura se vor propaga, transmite cetățeanului. Fiecare tabără va strânge în jurul ei din societate, adepți, simpatizanți care, invariabil se vor bălăci cu aceeași ură, discordie, vrajbă, precum favoriții lor din Parlament.

Puteți oare a recurge la înțelepciune ? După cum știm, circul din Parlament nu v-a adus și nu vă va aduce respectul cetățeanului, încredere, credibilitate, dimpotrivă, v-a încărcat și vă va încărca de ridicol și desconsiderare. Iar voi veți continua să vă întrebați retoric, de ce oare cea mai mare parte dintre voi sunteți supuși oprobiului public.

Cine va vrea să cedeze primul ? Înțeleptul – spune o vorbă din bătrâni.

Cine își va călca orgoliile și va trimite sol de pace ? Deșteptul – spune o altă vorbă din bătrâni.

Fiți așadar, deopotrivă înțelepți și deștepți, conlucrați cât se poate de normal, în echipă, într-o țară normală, cu oameni așișderea normali. Iar răsplata voastră va fi bătutul din plame al unui întreg popor înțelept, deștept si demn, demnitatea sa fiindu-i astfel recunoscută în fața tuturor popoarelor lumii.

Semnat : înțeleptul, deșteptul cetățean român

Dumneavoastră ce părere aveți ?

…va urma…