Remember…istoria noastră (VI)

Principatul Transilvania

Să ne reamintim…

În anul 50 î.H, regele Burebista a unit diferite triburi dacice și a întemeiat un mare imperiu dac de la Alpi și până la Nistru. Dacii locuiau pe teritoriul României de azi împreună cu geții încă înainte de Hristos. Imperiul lui Burebista s-a descompus după uciderea lui.

În jurul anului 80 d.H. Decebal întemeiază cel de-al doilea imperiu dac.

În anul 106 d.H. Dacia a devenit provincie romană, excepție făcând unele teritorii maramureșene unde s-au păstrat așezăminte dacice.

Capitala Daciei romane este Ulpia Traiana.

Au venit apoi coloniști romani, greci și diverse popoare orientale.

Au urmat apoi năvălirile vizigoților din perioada 271-375 d.H.

În jurul anului 250 a luat ființă în nordul Daciei Imperiul gepizilor. Acesta, după luptele cu vizigoții și după plecarea vandalilor colonizați în Dacia, se extinde asupra întregii Dacii, încă provincie romană.

În anul 418 imperiul gepizilor este cotropit de invazia hunilor, de care s-au eliberat abia în anul 454, după moartea lui Attila. De altfel, imperiul gepizilor, după ce a durat până în anul 567, a încetat a mai exista în urma atacurilor longobarzilor și a avarilor. Avarii s-au stabilit în secolul VI pe teritoriul dintre Tisa și Dunăre. După distrugerea stăpânirii lor, în secolul IX, acest teritoriu ajunge în posesia francilor. Populația era formată din elemente slave, coloniști bavarezi, avari și gepizi.

Pe timpul domniei avarilor, au mai sosit și elemente slave care s-au stabilit pe teritoriul Daciei.

Mai târziu vin bulgarii, de origine mongolă, care s-au stabilit în regiunile dunărene. Prin Carol cel Mare, aceștia distrug imperiul avarilor (anul 796) și își extind suveranitatea și asupra elementelor slave din Dacia Superioară.

În secolul IX, în Basarabia și Moldova apar ungurii. De aici sunt izgoniți de pecenegi, un popor de origine mongolă. Ungurii vin din stepele Rusiei, pătrund, sub conducerea lui Arpad, prin trecătorile Carpaților de nord-est, și-i găsim în Basarabia și Moldova, de unde, izgoniți de pecenegi, se așează în șesul dintre Tisa și Dunăre în jurul anului 896.

De aici, în deceniile următoare, intreprind incursiuni în Franța, Italia, Germania și Peninsula Balcanică.

Tot de aici, se infiltrează în Transilvania, izgonind așezămintele slave și românești ce se găseau aici.

Principele Geza (972-997) a început organizarea teritoriilor ocupate de unguri.

Ulterior, regii unguri aduc în Ardeal germani și secui pentru a-i coloniza. În acest context, Basarabia, Moldova și Oltenia sunt în acest secol IX sub domnia pecenegilor veniți din regiunile Volgăi.

Imperiul pecenegilor este distrus de către cumani, care cumani au fost izgoniți de năvălirea tătarilor (anul 1241) care, după ce s-au stabilit în șesul Ungariei, au pătruns și în teritoriile românilor. Sunt alungați peste Nistru, iar din aceste teritorii dunărene românești, iau ființă cele două principate românești : Moldova, al cărei întemeietor la 1360 este voievodul Bogdan, și Muntenia, al cărei întemeietor la 1301 este voievodul Ioan Basarab.

Să revenim la unguri.

Principele Geza a început organizarea teritoriilor ocupate de unguri.

Ștefan cel Sfânt (997-1038), fiul său, pune primele temelii în organizarea statului maghiar. Este încoronat rege al Ungariei (1001) de către Papa Silvestru II, drept răsplată pentru că în timpul domniei lui Geza și a lui, s-a făcut trecerea la creștinism. După moartea sa, Ungaria intră sub suveranitatea Germaniei.

Ladislau cel Sfânt (1077-1095), înființează Episcopia catolică de la Oradea și Zagre.

Coloman (1095-1116), organizează statul din punct de vedere administrativ și financiar.

Urmează perioada în care, în secolul XIII, se înființează nobilimea și se începe colonizarea germanilor. Cu invazia tătarilor se depopulează șesul Ungariei.

În anul 1301 se stinge casa Arpazilor. Este și anul când ia ființă Principatul Munteniei cu întemeietorul Ioan Basarab care la 1330 zdrobește armata regelui Ungariei, Karol Robert de Anjou, la Posada.

Karol I Robert de Anjou (1308-1342), ocupă Curtea de Argeș; la înapoiere a suferit înfrângerea de la Posada (Câmpulung) în 1330; a fost înfrânt de voievodul Ioan Basarab;

Urmează perioada în care, prin emigrația din voievodatul Maramureș a boierilor găsiți în luptă cu regele Ungariei, Ludovic cel Mare, ia ființă principatul Moldovei.

Ludovic cel Mare (1342-1382), cucerește Neapolul, se luptă cu Veneția și recucerește Dalmația în anii 1347, 1356 și 1378; după moartea lui urmează o perioadă de dezorganizare;

În acest context ființează deci, principatele Moldovei și Munteniei.

În anul 1396 ungurii pierd bătălia cu turcii la Nicopole și turcii ocupă sudul Ungariei.

În preajma anului 1437, ungurii împreună cu secuii și sașii formează în Transilvania unirea celor trei națiuni cu scopul de a lupta contra populației române și contra intenției de cotropire a Austriei.

În anul 1526 are loc căderea puterii regale ungurești iar Transilvania își întărește treptat independența și devine principat de sine stătător.

În anul 1541, Soliman II ocupă Ungaria, inclusiv capitala Buda.

Martinuzi organizează principatul Transilvania, iar în anul 1551 îl cedează fratelui său Ferdinand.

În 1552, turcii ocupă Timișoara.

În 1660, turcii ocupă Oradea.

Ardealul rămâne principat sub domnia voievozilor unguri : Bocskay (1605-1606), Rakoczy (1606-1608), Bathory (1608-1613) și Bethlen (1613-1629).

În 1686, turcii sunt izgoniți din Buda și pierd bătălia de la Mohacs.

În 1690, Austria pune stăpânire pe Ungaria. Se desființează principatul Transilvania care devine provincie austriacă.

În 1699, se încheie pacea de la Karlovitz. Turcii mai mențin doar Banatul cu Timișoara. Ardealul, ca principat aparte, se unește cu Ungaria sub domnia Habsburgilor.

În 1717, prințul Eugeniu de Savoya cucerește Belgradul și Oltenia Mică.

În 1718, se încheie pacea de la Passarovitz. Turcii pierd Banatul și sunt evacuați definitiv de pe teritoriul Ungariei.

În cadrul manifestațiilor naționale mai importante din cadrul luptei românilor contra asupririi ungurilor, se menționează :

Răscoala din anul 1437 contra asupririi nobililor;

Revoluția moților din anul 1784; capii acestei mișcări au fost Horia (Nicolae Ursu), Cloșca (Ioan Oargă), ambii executați pe roată la Alba Iulia și Crișan Gheorghe care s-a sinucis în închisoare;

În perioada 1840-1849 au loc manifestații naționale. Radicalii, în frunte cu Kossuth Ludovic, luptă contra Habsburgilor pentru a câștiga drepturi naționale. În 1848, Kossuth întronează dictatura. Ungaria proclamă unirea Transilvaniei cu Ungaria cu ocazia revoluției de la 1848.

Revoluția din 1848, sub conducerea lui Avram Iancu; Iancu organizează armata moților care să ajute trupele austriece în lupta contra trupelor naționale ungare; împăratul nu s-a ținut de cuvântul dat de a acorda drepturi naționale românilor; Iancu s-a văzut înșelat și a căzut în melancolie și alienație;

În 1849, Kossuth intră în Buda și ia regența. Acum, trupele austriece cu concursul moților conduși de Avram Iancu și cu ajutorul rușilor, silesc trupele ungare să capituleze la Șiria lângă Arad. Kossuth s-a salvat trecând pe teritoriul Turciei. Viena instaurează un regim sever față de Ungaria.

Din cauza insucceselor austriece in timpul războaielor din anii 1859 și 1866, Ungaria pretinde drepturi naționale. În consecință, are loc o înțelegere, și se încheie la 1867 ”Dualismul” Austriei cu Ungaria, luând astfel ființă Austro-Ungaria, prin care se recunosc pentru Ungaria drepturi politice ca și pentru Austria. În 1868, Ungaria anexează Ardealul. Transilvania este înglobată în cadrul statului ungar. Tot acum, Ungaria încheie o convenție cu Croația, acordându-i-se 40 de mandate în parlamentul ungar. Naționalitățile din Ungaria, în frunte cu românii, au de suferit din cauza politicii de asuprire care tinde spre deznaționalizarea lor.

”Memorandul” din 1893; 300 de fruntași ardeleni din Ungaria adresează un memoriu împăratului Francisc Iosif I, prin care se plâng acestuia de nedreptățile pe care le îndură românii în Ungaria; ei cer dreptul la libertate națională pe baza datelor statistice invocate; ajunși la Viena, sub forma unei delegații, sunt refuzați a fi primiți de către împărat; în consecință, românii publică textul memoriului; ungurii reacționează și dau naștere procesului ”memorandului” pe motiv de atentat împotriva statului și condamnă 14 dintre fruntașii ardeleni la închisoare (Dionisie Roman, Patriciu Barbu, D.P.Barcianu, Gherasim Domide, Th.Mihali, Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patiția, Nicolae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, Ion Rațiu, Vasile Lucaciu și Dimitrie Comșa); regele Carol I al României intervine pe lângă împăratul Austriei și cei 14 osândiți sunt puși în libertate la 1895;

În 1914, Ungaria intră în război cu Austria.

Tot atunci are loc invazia trupelor austro-ungare în Sârbia. Armata sârbească se apără și aruncă trupele austriece peste graniță, cauzându-le pierderi de 50 de mii de soldați. Are loc apoi a doua invazie austro-ungară în Sârbia. După o serie de insuccese, trupele sârbești sunt silite să se retragă, cedând Belgradul. Apoi contraatacă la Rudnic și silesc trupele austro-ungare să se retragă din nou înspre frontiere. Războiul devine staționar. Cu această ocazie, sârbii recuceresc Belgradul.

Urmează războiul cu Rusia, care declară război Austriei și Germaniei pentru a veni în ajutorul Sârbiei.

În 1915, austriecii contraatacă trupele rusești.

Italia declară război Austriei.

Trupele germane împreună cu austriecii sub conducerea generalului Mackensen, atacă trupele sârbești.

În anul 1916, rușii atacă Austria.

În anul 1917 are loc ofensiva Italiei.

În anul 1918 are loc ofensiva Austriei în Italia. Trupele austriece se retrag cu mari pierderi. Se proclamă transformarea Austriei într-un stat federal, marcând inceputul dezmembrării imperiului austro-ungar. Italienii atacă decisiv și rup liniile austriece care se retrag în debandadă. Contele Karoly proclamă revoluția ungară și depune armele. Armatele austriece capitulează la Padua. Boemia și Croația se declară independente. Împăratul Carol I Francisc Iosif renunță la tronul Austriei și părăsește țara. Austria se proclamă republică, având tendința de a se alipi Germaniei. Ungaria, de asemenea, se proclamă republică.

Bucovina se unește cu România, după ce a stat sub stăpânire străină din 1775.

Prin adunarea de la Alba Iulia, românii transilvăneni proclamă alipirea Transilvaniei la vechiul regat. Armata română își continuă înaintarea în Transilvania în anul 1919.

În anul 1919, în Austria se votează legea pentru detronarea casei Habsburgilor și excluderea membrilor familiei de pe teritoriul austriac. În același timp, se votează legea pentru sechestrarea averilor Habsburgilor. Se încheie pacea de la Saint Germain prin care se recunoaște republica Austria în granițele ei fixate prin acel tratat, cu respectarea restricției de a nu se putea alipi Germaniei.

Trupele cehe ocupă nordul Ungariei. Kun Bela întronează guvernul comunist.

Trupele române ocupă Clujul și înaintează victorioase prin șesul Ungariei. Are loc bătălia din Munții Apuseni. Armata română ocupă Oradea. Se dă bătălia de pe Tisa, după care trupele române traverseaza fluviul. Armata roșie a lui Kun Bela capitulează în pusta Ungariei iar trupele române ocupă Budapesta, după care se apropie din ce în ce mai mult de Viena.

Trupele române evacuează Budapesta urmare tratatelor ulterioare iar după încheierea păcii de la Versailles, Transilvania este recunoscută drept teritoriu românesc. Tot atunci se recunoaște unirea Basarabiei cu România.

În anul 1920, se încheie pacea de la Trianon. Horthy Nicolae, amiral, se proclamă regent în Ungaria unde menține monarhia constituțională.

În anul 1925, se încheie tratatul de amiciție cu Italia și se încearcă o apropiere față de Germania și Polonia.

În România, în anul 1927, guvernarea generalului Averescu (1920-1921) execută prima fază a reformei agrare.

Încetează din viață regele Ferdinand I și urmează domnia principelui Mihai sub regența formată din prințul Nicolae, patriarhul Miron Cristea și primul președinte al Înaltei Curți de Casație, Gheorghe Buzdugan.

În anul 1930 urcă pe tron prințul Carol II în contextul unei Românii fărâmițate de luptele politice interne.

Istoria Transilvaniei este în strânsă legătură cu istoria Ungariei, motiv pentru care am cuprins cele două istorii într-una singură – Transilvania și Ungaria. Aceasta și pentru a vedea situația așezămintelor românești și nu numai, la sosirea ungurilor din stepele Rusiei în anul 896. De asemenea, și pentru a vedea cum au luat ființă și au evoluat cele două principate române, Moldova și Muntenia, în contextul înființării și apoi al evoluției statului ungar.

Scurtă trecere în revistă a voievozilor Ardealului :

Ioan Sigismund (1556-1571)

Bathory Stefan (1571-1586)

Bathory Sigismund (1586-1598)

Rudolf, Bathory Andrei, Mihai Viteazul, Moise Szekely, Basta (1598-1605)

Bocskay Stefan (1605-1606)

Rakoczy Sigismund (1606-1608)

Bathory Gabriel (1608-1613)

Bethlen Gabriel (1613-1629)

Catherina de Brandenburg (1629-1630)

Rakoczy Gheorghe I (1630-1648)

Rakoczy Gheorghe II (1648-1658)

Kemeny Ioan , Apatiy Mihali (1658-1662)

Apatiy Mihali I (1662-1690)

Apatiy Mihali II (1690)

Thokoly Emeric (1690)

Rakoczy Francisc II (1705-1711)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.