Este firească întrebarea : cine să se desprindă dintr-o astfel de societate, care să fie credibil şi să trezească la realitate, dacă mai era nevoie, mulţimea de oameni care, din păcate, unii se lasă manipulaţi, altora le place să fie manipulaţi, unii care din comoditate renunţă la a se întreba unde este, de unde vine binele, unde îi paşte răul.

Cine se deprinde să aibă abilitatea de a ne da puterea şi să aibă puterea de a calma aceste forţe aflate într-un permanent dezacord, în permanentă contradicţie politică, deoarece aceste dezacorduri, contradicţii nu se produc pentru a se promova, implementa, susţine soluţii prin care să se aducă cetăţeanului stropul de tihnă, încredere, mulţumire de sine, stabilitate şi siguranţă a zilei de mâine. Se produc dezacorduri, contradicţii pentru a se camufla interesele de partid, personale, ambele la fel de meschine.

Generozitatea celor ce i-au trimis pe conducători prin vot la cârma ţării este “răsplătită” de către aceştia prin egoism, josnicie, murdărie, mârşăvie şi, de ce nu, prin ticăloşie.

Forţa şi puterea celor ce se desprind din societate şi încearcă aproape imposibilul, sunt date în concret de respectul de sine.

Cine să se desprindă din societate şi care să aibă tărie morală, statornicie, care să le dea dreptul, puterea, împuternicirea de a lua măsuri, de a impune legea, de a statornici şi impune respectul ? Într-un cuvănt, de a restabili demnitatea şi prestigiul poporului român ?

Pentru toate acestea lucrează ceea ce se numeşte FERMITATE.

Cine şi cum să fie aceia care să aibă forţa morală de a înfrunta cu îndrăzneală mentalităţi, deprinderi păguboase ori chiar primejdioase, să aibă fermitate în acţiuni, în manifestarea convingerilor, să aibă tărie de caracter şi tenacitate. Într-un cuvânt, acesta se numeşte CURAJ.

Numai astfel, aceştia, curajoşi fiind, vor putea avea ca aliat poporul, cetăţeanul.

Cei care doresc a ne sări în ajutor trebuie să acţioneze conform principiilor lor, credincioşi fiind ideilor lor. Numai aceasta le-ar putea conferi durabilitate demersului lor – este vorba despre stabilitate şi CONSECVENŢĂ.

Acestor binevoitori nu le poate lipsi onestitatea, corectitudinea, probitatea morală, stima, consideraţia, buna credinţă, într-un cuvânt, CINSTEA.

Astfel fiind, cinstiţi, s-ar putea face vrednici de respect şi preţuire pentru ceea ce ar urma să facă.

Lipsa de prefăcătorie, de viclenie, francheţea, loialitatea, într-un cuvânt, SINCERITATEA, toate acestea ar aduce lângă aceştia mase largi de cetăţeni care şi-ar putea recăpăta încrederea, speranţa în astfel de oameni, nişte oameni corecţi, cinstiţi, care să le reprezinte interesele.

Oameni a căror demnitate va restabili, redobândi, reda, repune şi demnitatea poporului român.

Oameni care prin normalul, naturaleţea lor, într-un cuvănt, FIRESCUL lor, se vor apropia practic de firescul cotidian, de firescul cetăţean.

Dumneavoastră ce părere aveți ?

…va urma…