Ceea ce, de cele mai multe ori îi crează alegătorului dificultatea de a diferenția binele de rău, adevărul de minciună, este ceea ce se cheamă IMAGINEA PUBLICĂ a candidatului – ceea ce de la bun început te poate duce cu gândul că în particular el este de fapt un altfel de om, are o altă fațetă pe care nu și-o expune.

Este acesta unul dintre motivele, instrumentele, căile prin care alegătorul este păcălit ? Se pare că cetățeanul nostru, alegătorul, s-a cam săturat de ceea ce ani de zile a îngurgitat prin mass-media de la omul politic, veșnic candidat la ceva. S-a cam săturat de sutele de imagini ale acestuia, aduse și puse lui pe tavă.

La un moment dat se poate ajunge în situația în care cetățeanul alegător să nu mai deslușească până unde este omul candidat cu imaginea sa de sine și de unde începe lucrătura, construcția imaginii sale.

Înseamnă a prezenta de fapt ceea ce tu nu ești.

Mă determini de fapt să-mi fac o impresie falsă despre tine.

Mă ”ajuți” să asociez persoana ta cu anume sentimente ale mele, fie ele de mulțumire, bucurie sau chiar iubire.

Candidatul poate fi și chiar este, de cele mai multe ori o altfel de persoană decât cea pe care ne-o înfățișează, ne-o pune în față curajos și la lumina zilei.

Lasă, omule politic, să vorbească imaginea de sine, bună sau rea, viciată sau nu, alterată sau nu, și te asigur că vei avea mai multă credibilitate decât cea pe care ți-o dă, ți-o aduce de fapt falsul, minciuna și păcăleala.

Te asigur că atât cât va fi, emoție, spiritualitate, caracter, morală, sensibilități, toate împachetate, îți vor da adevărata valoare și credibilitate.

ÎN ZADAR vei afișa doar zâmbete, plecăciuni și închinăciuni pe la biserici când tu nu le-ai trecut poate niciodată pragul.

ÎN ZADAR vei bate cu piciorul sate, comune, orașe, cătune pe unde neam de neamul tău n-a trecut.

ÎN ZADAR vei întâmpina pe sătean la marginea câmpului – el cu sapa, tu cu mapa, el cu palmele bătătorite, tu cu manichiura proaspăt făcută, el cu fața brăzdată de sudoare, tu inundând lanul de porumb cu esențe tari de parfumuri, el cu adevărul său întruchipat în muncă, tu cu falsitatea ta întruchipată în minciună, el cu vorba lui molcomă, tu cu bancuri siropoase.

ÎN ZADAR le vei zâmbi larg, căci fața ta schimonosită va rămâne.

ÎN ZADAR îți vei schimba în meniu caviarul, adulmecând fasolea cu ciolan la o serbare câmpenească.

ÎN ZADAR vei strânge în brațe și săruta duios pe frunte copii și bunicuțe, iar a doua zi vei uita că bunicuțele trăiesc din pensii și copiii din alocații.

ÎN ZADAR te pozezi cu măgărușul pe plaja românească, iar a doua zi te răsfeți pe însoritele plaje străine.

ÎN ZADAR vei improviza o tribună de unde, cocoțat nevoie mare, îi aduci aminte cetățeanului, oricare ar fi acesta, cât de rău îi merge lui și cât de binevoitor vei fi tu cu el când vei avea puterea. Că atât de mult îl iubești încât, ajuns la putere, îi trântești ușa în nas, ba mai mult, îl alungi cu bodyguarzii afară fiindcă îți tulbură liniștea.

Numai că lucrurile trebuie să se inverseze, cetățeanul la tribună și tu la picioarele lui.

Nu vei fi tu cel care, de la centru, să-i spui cetățeanului ce-l doare. El, cetățeanul locului își știe necazul, nevoia, sărăcia, el își duce truda și amarul cu demnitate.

El nu se va umili niciodată, cerșindu-ți milă, a ajuns însă la mila ta, împotriva voinței lui.

El îți va cere să-i respecți, să-i asiguri, să-i aperi de pe înaltele tale culmi, dreptul la un trai decent, la sănătate, la educație, la un loc de muncă onorabil, scutindu-l de a cerși prin Europa.

Traiul decent înseamnă pentru el, dacă tu nu știi încă, să-și poată asigura hrana zilnică, să-și poată plăti obligațiile la fisc, să-și poată suporta cheltuielile cu utilitățile, să-și poată cumpăra medicamentele, să-și poată întreține copiii la școală și, de ce nu, să-și poată oferi un concediu de odihnă sau să se trateze în stațiuni balneare – care de fapt au dispărut pe nesimțite.

Toate acestea se pare că le-a avut cândva, dar ai venit tu și le-ai șters cu buretele.

Într-un final nu-ți mai rămâne decât, în anumite circumstanțe, să te scobești duios în nas sau să-ți cureți fălos dantura cu chibritul, să pară că ești de-ai lor. Să rupi ringul de dans, să organizezi ad-hoc seri de poezie pentru a-ți scoate la lumină și latura artistică. Cântul îți va fi pe buze dând buzna în serbarea câmpenească.

ÎN ZADAR însă sunt și vor fi toate acestea la un moment dat când, obosit fiind și cu nebăgare de seamă, el, cetățeanul, va începe să te ”despoaie”, făcându-te să-ți arăți goliciunea sufletească în toată splendoarea ei, să-ți arăți falsele pudori, astfel ca de acum și niciodată să nu ne mai iasă în cale făpturi dintre acestea.

Dumnezeu să ne ajute.

…va urma…